luni, 31 decembrie 2012

Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba trecerii dintre ani (2012-2013)


BUCURIA SFINŢIRII TIMPULUI
Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba trecerii dintre ani (2012-2013):

De Anul Nou, oamenii își doresc și își urează: Un An nou fericit! sau: La mulți ani cu sănătate și fericire! sau:  Ani mulți și buni!

Este firească și frumoasă urarea de mai sus, dar și întrebarea: Cine ne dăruiește ani mulți și buni, cu sănătate și fericire? Răspunsul omului credincios este acesta: Dumnezeu Cel Veșnic și Bun, izvorul vieții, al bucuriei și al fericirii.

Din acest motiv, trecerea dintre ani trebuie întâmpinată mai întâi, cu Rugăciune la miezul nopțiiși apoi, dacă se dorește, și cu Revelionul citadin sau cu Veghea obiceiurilor tradiționale de la sat.

Astfel urmăm înțelepciunea poporului român exprimată în cuvintele „Totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu”, precum și hotărârea Sfântului Sinod din data de 17 februarie 2011, care a aprobat rânduiala Slujbei ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani. Aceasta conține, în principal, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, rugăciuni de mulțumire și rostirea unuicuvânt despre sfințirea timpului.

Prezentăm mai jos un astfel de cuvânt, întitulat „Bucuria sfințirii timpului”, spre a fi de folos cititorilor:
                           
Slujba Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos, săvârşită la trecerea din Anul Domnului sau Anul mântuirii 2012, în Anul Domnului sau Anul mântuirii 2013, ne arată importanţa sfinţirii timpului vieţii noastre, prin chemarea numelui Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel prin Care s-a făcut lumea (cf. Ioan 1,3) și veacurile (cf. Evrei 1,2), încât El este numit și Împăratul veacurilor.

Locul cel mai potrivit pentru petrecerea anului vechi şi întâmpinarea anului nou este Biserica lui Hristos, ea fiind mediul de întâlnire a timpului cu veşnicia, aşa cum s-au întâlnit ele mai întâi în Persoana Cuvântului întrupat sau a Fiului veșnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om viețuitor în timp, pentru a dărui oamenilor mântuirea și viața veșnică din Împărăția Cerurilor.

În Biserică, timpul sfințit prin rugăciune și fapte bune ca întâlnire a omului cu Dumnezeu oferă credincioşilor posibilitatea mântuirii și a participării lor la viaţa veşnică. Pentru Biserică, timpul vieţii prezente are un singur sens: el este timpul mântuirii: „Iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii!” (2 Corinteni 6, 2).

Prin urmare, în Ortodoxie, fiecare an este „anul mântuirii”,  fiecare lună, fiecare săptămână, fiecare zi, fiecare ceas, fiecare clipă este timp favorabil pentru mântuire. De aceea, Biserica ne îndeamnă să privim cu încredere şi speranță, dar şi cu responsabilitate şi gravitate, fiecare clipă a vieţii prezente, preţuind-o ca fiind timp favorabil iertării păcatelor, timp al ridicării, timp al sfințirii vieții, timp al înmulțirii darurilor primite de la Dumnezeu, timp al pregătirii pentru a dobândi viața veșnică.

1. Întrucât iconomia sau planul dumnezeiesc al mântuirii oamenilor se desfășoară în timp,timpul Bisericii este o continuă actualizare sau înnoire în Duhul Sfânt a lucrării mântuitoare a Domnului Iisus nostru Hristos. Desigur, evenimentele unice și irepetabile ale Întrupării, Naşterii, Răstignirii și Învierii Domnului Iisus Hristos au avut loc în momente precise ale istoriei mântuirii, „în vremea aceea”. Însă, întrucât „Iisus Hristos, ieri azi și în veci, este același” (Evrei 13,8), El Se face prezent și oferă timp de mântuire tuturor generaţiilor până la sfârșitul veacurilor: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor” (Matei 28,20). El are puterea de a deschide timpul liturgic şi de a Se pune înăuntrul fiecărei clipe, ca adevăratul conţinut al tuturor evenimentelor şi al Sfintelor Taine creştine (Cf. Paul Evdokimov,L’Orthodoxie, Ed. Delachaux et Niestlé, Neuchâtel, Paris, 1959, p. 208).

2. Întâlnirea credincioşilor cu „vremea aceea” şi regăsirea tuturor în aceeaşi comuniune cu momentele sfinte ale istoriei mântuirii şi cu sfinţii din toate timpurile nu sunt o simplă încercare de transpunere pe cale de rememorare, ci sunt o trăire aievea, în prezent, prin harul divin, a evenimentelor săvârşite de Hristos Domnul în trecut. Astfel, în Biserică, se oferă posibilitatea transcenderii timpului fizic, „devenind contemporani reali ai evenimentelor biblice… Nu este vorba deloc de repetiţie umană, ci prin contemporaneitate liturgică noi comunicăm dincolo de timp cu ceea ce rămâne o dată pentru totdeauna” (Paul Evdokimov, op.cit. p. 241 şi 242).

În acest sens, pentru Ortodoxie, în fiecare an, „Hristos Se naşte”, nu doar: „S-a născut”! De aceea, credincioşii trăiesc duhovnicește sărbătoarea ca pe un fapt prezent al întâlnirii lor cu Hristos Cel veșnic viu.

De asemenea, în rugăciunile de la împărtăşirea cu Trupul și Sângele Domnului Hristos, noi Îi cerem zicând: „Cinei Tale, celei de Taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte…”.

Iar în cadrul unei zile liturgice este evocată simbolic şi reînnoită spiritual întreaga istorie a mântuirii, și anume prin rânduiala celor Şapte Laude, așa cum se săvârşeşte ea în mânăstiri şi catedrale chiriarhale (Vecernia, Pavecerniţa, Miezonoptica, Utrenia plus Ceasul 1 şiCeasurile 3,6,9). Prin urmare, cele Șapte Laude ne amintesc în fiecare zi de istoria mântuirii, de la cele mai îndepărtate începuturi ale ei (crearea lumii şi a omului), până  la sfârșitul lumii prezente, când Hristos, Mirele Bisericii, va veni întru slavă să judece vii și morții (cf. Matei 25, 31-46) și să dăruiască oamenilor viața veșnică, într-un cer nou și un pământ nou (cf. Apocalipsăcap.3).

Numărul şapte al Laudelor ne aduce aminte de cele șapte zile (etape) ale creaţiei, de celeşapte zile ale săptămânii și de cele şapte daruri ale Duhului Sfânt Care sfințește spațiul și timpul.

Timpul se sfințește prin rugăciune ca legătură a omului cu Dumnezeu Cel Unul Sfânt. În această privinţă, este semnificativ faptul că Biserica Ortodoxă are în cultul ei cartea numită„Ceaslovul”, potrivit căreia, rugăciunea ritmează ca un orologiu timpul duhovnicesc al credinciosului. În plus, Calendarul cu fiecare zi sfinţită de pomenirea sfinţilor din calendar, cu fiecare lună, cu fiecare sărbătoare, este fereastra sau ecranul prin care privim duhovnicește timpul, ca timp sfinţit sau timp orientat spre viața veșnică.

Însă timpul mântuirii se prezintă sub mai multe aspecte. El este timpul pocăinţei, timpul despătimirii, timpul rodirii şi al sfințirii omului prin legătura sa permanentă cu Dumnezeu Cel sfânt și veșnic, încheindu-se cu acel „sfârşit creştinesc” sau timpul trecerii la viaţa veşnică din Împărăția Cerurilor. Acolo vor străluci, etern, ostenelile duhovnicești ale vieţii pământești şi se va arăta deplin lumina lor harică primită de la Dumnezeu.

Valoarea unică a timpului pocăinţei, ca dar pentru dobândirea mântuirii, nu poate fi exprimată deplin în cuvinte, deoarece acest timp cuprinde însăși taina iubirii milostive și mântuitoare a lui Dumnezeu. Elocvent în această privinţă este cazul tâlharului de pe cruce, care s-a mântuit în ultima clipă a vieţii sale (cf. Luca 23, 43) sau pilda ultimilor lucrători din vie care au fost răsplătiţi ca și primii lucrători, deşi au venit în al unsprezecelea ceas (cf. Matei 20, 1 - 16).

La fiecare Sfântă Liturghie noi cerem lui  Dumnezeu: „cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă a o săvârşi", sau cerem să ne dăruiască „sfârşit creştinesc vieţii noastre”, cu nădejdea folosirii timpului rămas al vieţii noastre, ca timp al mântuirii.

În acest sens, Sfântul Isaac Sirul ne spune că viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii (Vezi Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Ed. Buna-Vestire, Bacău, 1997, p.190 - rezumat - ).

Deci, timpul pe care îl avem la dispoziţie poate fi timpul căderii sau timpul ridicării. Poate fitimpul rodirii sau timpul risipirii darurilor primite prin naştere ca: sănătate, inteligenţă, frumuseţe ș.a. De asemenea, darurile primite la Botez  ca daruri ale Duhului Sfânt pot fi înmulţite sau pot fi risipite. Totul depinde de noi, de credința, voința și lucrarea noastră, dacă sfinţim timpul prin rugăciune, pocăință și fapte bune sau profanăm și pierdem timpul vieții noastre prin nepăsare, lenevire și amânare.

Să ne rugăm Preasfintei Treimi, Maicii Domnului și tuturor sfinților să ne ajute să dobândim bucuria sfinţirii timpului vieții noastre pământești, ca timp al mântuirii și al pregustării vieții veșnice din Împărăția Cerurilor.

Hristos Domnul, Împăratul veacurilor, să vă dăruiască tuturor celor care vă rugați, la trecerea  dintre ani și în tot anul, sănătate şi mântuire, pace și bucurie, să binecuvânteze familiile și activităţile dumneavoastră și să vă împlinească toate dorinţele de bine, spre slava Preasfintei Treimi şi bucuria sfinților.

Întru mulţi şi fericiţi ani, cu spor în credință și în fapte bune!

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
29.12.2012 | 22:15

Galerie foto

Episcopia Italiei are cont de Youtube VIDEO

Episcopia Italiei are cont de Youtube VIDEO:

La sfârşitul lunii decembrie, Episcopia Italiei a deschis un cont de Youtube, informează biroul de presă al instituţiei.
Vizitatorii pot urmări deja peste 20 de secvenţe video făcute cu ocazia Sărbătorilor de Crăciun. Astfel, au fost încărcate pe Youtube filmările cu grupurile de urători care au colindat la sediul episcopiei, aparţinând mai multor parohii din Roma şi regiunea Lazio.
Iată câteva dintre ele:
Parohia Anzio Lavinio:

Parohia Civitavecchia:

Parohia Monterotondo:

duminică, 30 decembrie 2012

PILDE

PILDE:


Un necredincios, care ajunsese medic, întreabă odată în batjocoră pe un preot:
- Sfinţia ta, porţi numele de păstor de suflete, dar ai văzut vreodată un suflet?
- Cu ochii aceştia trupeşti, nu, răspunse preotul.
- Dar de auzit, l-ai auzit?
- Nu.
- Dar poate l-ai gustat?
- Nu, nu l-am gustat.
- Atunci poate ai mirosit vreun suflet?
- Nu, nu l-am mirosit.
- Dar poate ai simţit un suflet?
- Da, de simţit l-am simţit şi încă foarte bine.
- Va să zică, zise doctorul cu un aer triumfător, din cele cinci simţuri ale omului, patru vorbesc împotriva sufletului. Pe care să le credem? Pe cele patru sau pe cel singur?!
- Dumneata eşti medic, răspunse preotul. Ai văzut vreodată durerea?
- Nu, zise medicul, n-am văzut.
- Dar de auzit, ai auzit-o?
- Nu.
- Dar, poate ai gustat-o?
- Nu, nici n-am gustat-o.
- Atunci poate ai mirosit vreo durere?
- Nu.
- Dar poate ai simţit durerea?
- Da, am simţit-o şi încă foarte tare.
- Va să zică, spune preotul cu un aer îngăduitor, din cele cinci simţuri, patru vorbesc contra durerii. Ce ai zice dacă cineva s-ar întemeia pe acest raţionament şi ar afirma că nu este durere?!
- Da, zise medicul, m-ai pus pe gânduri. O să încerc, părinte, să-mi schimb stilul raţionalist în abordarea problemelor, căci înţeleg că nu totul poate fi gustat, pipăit, mirosit...SA LUAM AMINTE CA PILDE SUNT MULTE,MULTE.....DOMNUL SA NE AJUTE!

Credinta face totul posibil,dragostea face totul usor

N-am timp

N-am timp:

Trăim pe fugă, mâncăm pe fugă, iubim pe fugă, dormim pe fugă.
Între dimineaţă şi seară e sprintul.
Ne trezim că trec anotimpurile peste noi.
Apropos, e iarnă…


Anii… fug şi ei.



Ne ardem viaţa în birouri rigide, în zgomotul tastelor şi al aparatelor de aer condiţionat, închişi în calculatoare, despre care ne amăgim că ne-ar fi ferestre spre lume.



Visăm pe Google, râdem pe Facebook, ne dăm întâlnire pe Mess.
Ne trăim iubirile în sms-uri şi ne amăgim că am fi fericiţi.



Ne culcăm cu ştiri şi talk-showuri, ne trezim la fel, cu iluzia cunoaşterii.



Îi sunăm pe cei dragi în grabă, poate din automatism, ca apoi să-i repezim, aruncându-le în faţă arogantul „N-am timp!”.


Discuţii, telefoane, nervi, resemnare, evadare.
Evadare?
Alergăm în sprint spre vacanţă.
O săptămână, două…
Pauză de respiraţie.
Niciodată detaşare, însă.
Chiar aşa, când ţi-ai închis ultima dată telefonul?
Şi apoi… o luăm de la capăt, mai înverşunat.
Roboţi rigizi, prizonieri în propriile vieţi.
De parcă dacă ne-am opri, am pierde TRENUL.
Cărăm după noi – povară grea – glodul prejudecăţilor.
Gândim… cu viteza gândului.
Pierdem esenţa, căci niciodată „N-AVEM TIMP”.
Citim titluri, dar uităm poveştile.
Ca să faci parte din lumea asta, trebuie să ţii pasul cu ea.
Ăsta e preţul pe care îl plătim cu toţii.
Uneori, simt nevoia să-mi cer timpul înapoi.
Dar… „N-AM TIMP” să fac asta.
Trebuie să fug, acum.
Undeva, cineva ar putea să mă lase în urmă.

sâmbătă, 29 decembrie 2012

EXPOZIŢIE INEDITĂ: Fragmente din ieslea în care s-ar fi născut Iisus, expuse la Chicago - Mediafax

EXPOZIŢIE INEDITĂ: Fragmente din ieslea în care s-ar fi născut Iisus, expuse la Chicago - Mediafax: ""Vaticanul are propria modalitate de a determina originalitatea acestor fragmente. Eu sunt mult mai intreresat de ele din punct de vedere al obiectelor de cult", a spus reverendul. Acesta a subliniat că, din punctul său de vedere, relicvele din iesle sunt "cu atât mai autentice cu cât au fost aduse în secolul V de pe Pământul Sfânt al Vaticanului"."


joi, 27 decembrie 2012

duminică, 23 decembrie 2012

COLIND: Din cer senin - Corul Maicilor de la Mănăstirea Cămârzani VIDEO

COLIND: Din cer senin - Corul Maicilor de la Mănăstirea Cămârzani VIDEO: Din cer senin, un cor divin
Se-aude lin cantand… (bis)
Pastori cu har, pe culmi apar,
Miei albi in dar ducand… (bis)

O stea din zari, veghind carari,
Spre departari arzand… (bis)
Conduce magi, cu daruri dragi,
In albi...

sâmbătă, 22 decembrie 2012

Pastorala de Crăciun a Patriarhului Daniel: Egoismul produce moartea vieţii spirituale, iubirea şi dărnicia aduc împlinire

Pastorala de Crăciun a Patriarhului Daniel: Egoismul produce moartea vieţii spirituale, iubirea şi dărnicia aduc împlinire: Egoismul constant produce în om împuţinare şi moartea vieţii spirituale, iar iubirea şi dărnicia aduc împlinire şi sfinţire, adevărul fiind concentrat în înţelepciunea populară românească "dar din dar se face Rai", spune PF Daniel în Pastorala de Crăciun.





vineri, 21 decembrie 2012

Papa Benedict al XVI-lea critică dur noile concepţii privind familia

Papa Benedict al XVI-lea critică dur noile concepţii privind familia: Papa Benedict al XVI-lea a criticat vineri foarte dur noile concepţii privind familia care nu se bazează pe uniunea dintre un bărbat şi o femeie, afirmând că "în lupta pentru familie, este în joc chiar fiinţa umană", relatează AFP.





luni, 17 decembrie 2012

Colinda din inima: DIN CER SENIN - Corul Axis, de la Manastirea Sihastria Voronei VIDEO

Colinda din inima: DIN CER SENIN - Corul Axis, de la Manastirea Sihastria Voronei VIDEO: Din cer senin, un cor divin
Se-aude lin cantand... {bis}
Pastori cu har, pe culmi apar,
Albi miei in dar ducand... {bis}

O stea din zari, veghind carari,
Spre departari arzand... {bis}
Conduce magi, cu daruri dragi,
In albi desagi...

miercuri, 12 decembrie 2012

Jurnal de Festival – Gala Laureatilor 2012 – inregistrari

Jurnal de Festival – Gala Laureatilor 2012 – inregistrari:
IMNUL FESTIVALULUI - Corul Liceului Pedagogic BOTOSANI, Prof. LAURENTIU PALADE

TROFEUL FESTIVALULUI – Ansamblul Coral Cameral al Profesorilor Dorohoi, Prof. GHEORGHINA GUSULEI

PREMIUL I – Grupul HOI-LA – SEINARUL TEOLOGIC “SF. IOAN IACOB” Dorohoi, Prof. ADRIAN NICOLAE si  LOREDANA ELENA RUSU

PREMIUL II – Grupul VOVIDENIA, al Asociatiei Umanitare “INIMI LA UNISON” Botosani, Prof. GABRIELA PRICOPE

PREMIUL III – MARIAN DAFIN, Gura-Humortului, Prof. ROMEO LUCHIAN

PREMIUL SPECIAL – BANDA DIN HILISEU – HORIA BT, Prof. DANIELA TOMNIUC

PREMIIUL DE POPULARITATE – Corului Liceului Pedagogic BOTOSANI, Prof. LAURENTIU PALADE

PREMIUL PRESEI – Grupul Vocal – Instrumental, Scoala nr.2, DUMENI, Instructor Dna Preoteasa MARIA OSTAFIE
PREMIUL PRESEI - SC GEN 2 DUMENI
LA MULI ANI 2013

Adresam multumiri Partenerului APC Europe Direct, dlui Radu Cajvaneanu, pentru aceste inregistrari.
Sursa: Botosani eurochannel
http://www.youtube.com/profile?user=raducaj
Mihaela Mihaescu

Filed under: FESTIVAL DE COLINDE, Proiecte IHTIS

Despre teatru – Sf. Ioan Gură de Aur

Despre teatru – Sf. Ioan Gură de Aur:
SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR:
TEATRUL (despre participarea la spectacolele de teatru păgâne şi orgiastice)
„De aceea (diavolul — n.n.) a zidit şi teatre în oraşe, a făcut iscusiţi pe actori ca, prin vătămarea sufletească adusă de cuvintele  lor, să răspândească o ciumă ca aceasta în tot oraşul. Cele pe care Pavel ne-a poruncit să le evităm – vorbele proaste şi glumele – pe acelea diavolul ne îndeamnă să le căutăm. Şi ceea ce-i mai cumplit din toate sunt lucrurile de care se râde. Când actorii spun vreo vorbă de ocară sau cuvinte de ruşine mulţi oameni proşti râd şi se veselesc; aplaudă vorbe şi gesturi ce-ar trebui pietruite; iar prin plăcerea aceasta atrag asupra capetelor lor cuptorul cel de foc. Cei care laudă pe actori, aceia sunt mai cu seamă cei care-i încurajează să vorbească aşa; de aceea e şi drept ca ei să fie pedepsiţi şi pentru pedeapsa ce-i ameninţă pe actori. Dacă nu s-ar mai duce nimeni să-i privească, n-ar mai juca nimeni pe scenă; dar când vă văd că părăsiţi atelierele, meseriile, câştigul de pe urma îndeletnicirilor voastre, că lăsaţi totul la pământ ca să vă duceţi la teatru, atunci actorii capătă şi mai mult curaj şi-şi dau şi mai mare silinţă ca să joace cât mai bine. Nu spun aceste lucruri ca să-i dezvinovăţesc, ci ca să aflaţi că voi sunteţi pricina şi rădăcina unei nelegiuiri ca aceasta, voi care vă pierdeţi toată ziua la teatru, bătându-vă joc de sfinţenia căsătoriei şi făcând de ocară această taină mare. Nu este atât de păcătos cel ce joacă astfel de roluri cât tu, mai mult decât el, tu care-i porunceşti să facă asta; dar mai bine spus, nu-i porunceşti numai, ci prin râvna,prin veselia, prin râsul şi prin laudele jocului lor contribui în toate chipurile la înfiinţarea unor astfel de oficine drăceşti. Spune-mi, te rog, cu ce ochi te mai poţi uita acasă la femeia ta când o vezi batjocorită pe scenă? Cum nu roşeşti, gândindu-te la tovarăşa ta de viaţă, când vezi că pe scenă toate femeile sunt făcute de ocară? (…)
Nu-mi spune că sunt ficţiuni piesele de teatru! Ficţiunile acestea au făcut pe mulţi să ajungă desfrânaţi şi multe case s-au stricat! Şi mai cu seamă pentru asta suspin, pentru că văd că nu vi se parrele cele de pe scenă, ci le aplaudaţi, strigaţi şi râdeţi când desfrâul este prezentat fară ruşine.
-     Ce spui? Spui că piesele jucate sunt ficţiuni?
- Dar tocmai pentru asta sunt vrednici de pedeapsă şi cei ce le fac şi cei ce le joacă, pentru că se străduiesc să înfăţişeze pe scenă ceea ce toate legile interzic. Dacă desfrâul este un rău, apoi este un rău şi prezentarea lui pe scenă. Nu mai spun cât de desfrânaţi sunt actorii care joacă astfel de piese, care reprezintă desfrâul şi adulterul pe scenă! Nu mai spun cât de neînfrânaţi şi de neruşinaţi îi fac pe spectatori! Nu este privire mai desfrânată şi mai neînfrânată decât privirea celui care doreşte să vadă astfel de spectacole. In ce te priveşte, n-ai dori să-ţi vezi nevasta umblând în pielea goală prin oraş; dar, mai bine spus, nici în casă, ci ai socoti asta o ocară. Dar te duci la teatru ca să faci de ocară şi pe bărbaţi şi pe femei, ca să-ţi faci de ruşine proprii tăi ochi”. (Omiliila Matei omilia VI, VII, în col. PSB, voi. 23, pp. 87-88)                                                                                                                                                                 ‘v^
„Când şi statura desfrânatei şi căutătura şi vocea şi mersul ei, când toate acestea aţâţă poftele spectatorilor, spectatorii pleacă de la teatru înfocaţi şi se întorc acasă cu sufletul robit De aici ocările şi necinstea; de aici învrăjbirea dintre soţi, certurile şi uneori chiar moartea; de aici viaţa celor robiţi de desfrânatele de pe scenă, nu mai e viaţă; nu le mai plac soţiile, nu-şi mai iubesc copiii, căsniciile lor se întorc pe dos şi li se pare că-i supără chiar lumina soarelui”. (Omilii la Matei, omilia LXVIII, IV, în col. PSB, voi. 23, p. 788)   
   „…din pricina teatrului, se dărâmă totul. Spune-mi, din ce pricină se întind curse căsni­ciilor? Nu din pricina celor ce se petrec pe scenă? Din ce pricină se strică casele? Nu din pricina teatrului acestuia? Nu din pricina teatrului bărbaţii se poartă rău cu soţiile lor? Nu din pricina teatrului bărbaţii socotesc uşuratice pe toate femeile? Nu din pricina teatrului bărbaţii săvârşesc adulter? Deci cel ce dărâmă totul este cel ce se duce la teatru! El aduce în viaţa această cumplită tiranie.’’(Omilii la Matei, omilia XXXVII, VI, în col. PSB, voi. 23, p. 462)
„Teatrele cele desfrânate vă învaţă să vă desfrânaţi; teatrele, această ciumă cu nevoie de stârpit, aceste farmece pline de otravă, aceste curse cumplite pentru cei nepăsători, această pieire însoţită de plăcere pentru cei neînfrânaţi. De aceea şi profetul mustrând, zicea: Nu sunt buni nici ochii tăi, nici inima ta (Ier. 22, 17). Ar fi mai bine ca astfel de oameni să fie orbi, ar fi mai bine să fie bolnavi decât să-şi folosească la aceasta ochii.” (Omilii la Matei, omilia LXXIH, ffl, în col. PSB, voi. 23, p. 834)
„Se fac teatre şi în ele se aduc femei curve şi copii stricaţi, care batjocoresc firea chiar; acolo în teatre stă sus întregul public, şi aceştia sunt care înveselesc cetatea, aceştia sunt care încununează pe marii împăraţi pentru trofeele şi biruinţele lor, cei pe care veşnic îi admiră. Dar ce ar putea fi mai rece ca această cinste? Ce ar putea fi mai scârbavnic ca această plăcere?” (Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XII, p. 124)
„Care e câştigul celor ce postesc, când se duc la spectacole teatrale nelegiuite, când intră în şcoala obştească a desfrânării, în locul cel public de deprindere a desfrâului, ca să şadă pe scaunul ciumaţilor? (Ps., 1, 1) N-ai greşidacă ai da teatrului, locului aceluia prearău, plin de tot felul de boli, cuptorului din Babilon, toate aceste nume preaurâte: scaun de ciumaţi, şcoală de desfrânare, loc de deprindere a desfrâului. Când diavolul duce pe locuitorii oraşului la teatru, îi azvârle ca într-un cuptor! Aşa îi arde! Nu pune dedesubt vreascuri, ca atunci barbarul acela din Babilon, nici păcură, nici câlţi, nici smoală, ci alte materii, cu mult mai cumplite: chipuri desfrânate, cuvinte de ruşine, trupuri dezgolite, cântece pline de păcate.

Cuptorul cel din Babilon a fost aprins de mâini barbare; cuptorul acesta este aprins de gânduri

mai nesocotite decât mâinile barbarilor. Mai cumplit este cuptorul acesta decât cel din Ba-

bilon, pentru că şi focul e mai cumplit; nu arde trupul, ci buna stare a sufletului; iar grozăvia e

că cei care ard nici nu-şi dau seama; că de şi-ar da seama, n-ar râde cu gura plină de cele ce

văd pe scenă. Grozăvia cea mai mare e atunci când cel bolnav nu ştie că-i bolnav, când cel ce

arde în chip ticălos şi netrebnic nu simte că stă pe jeratec.” (Omiliile despre pocăinţă, omilia a

şasea, pp. 98-99)    

„Că toţi cei care se duc la teatru sunt neapărat cuprinşi de păcatul desfrânării; nu pentru că fac desfrânare cu femeile de acolo, ci pentru că le privesc cu ochi desfrânaţi. Că şi aceştia sunt cuprinşi de desfrâu!” (Omiliile despre pocăinţă, omilia a şasea, p. 101)
„Când te duci la teatru şi-ţi laşi ochii să se sature de lucruri necuviincioase şi desfrânate, nu simţi doar atunci puţină plăcere, ci plecând iei împreună cu tine multe amintiri înflăcărate .”
„Nimic nu-1 face pe om să dispreţuiască mai mult legile lui Dumnezeu decât priveliştile necuviincioase. De aceea, în repetate rânduri i-am rugat pe cei care participă la sfintele Li­turghii, care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi sunt părtaşi ai înfricoşătoarei Taine, care este împărtăşania, să nu meargă pe la tot felul de spectacole, ca să nu le amestece pe cele sfinte cu cele drăceşti.” (Din voi. Problemele vieţii p. 371)
„Nu ai auzit ce zice Solomon: Oare va călca cineva pe cărbuni aprinşi şi nu~şi va arde picioarele? Oare de va ascunde cineva foc în sân, nu-şi va arde hainele? Aşa cel ce intră la femeie străină (Pilde 6, 27-29). Că deşi nu te-ai împreunat cu desfrânata, dar cu pofta te-ai împreunat cu ea, şi cu mintea ai lucrat păcatul. Şi nu numai în acel timp, ci terminându-se spectacolul şi după ce ea s-a dus, idolul ei zace în sufletul tău, luând de acolo cuvintele, gesturile, privirile, umbletul podoaba, cântecele cele desfrânate si alte nenumărate rele. Oare nu de aici sunt stricările caselor? Oare nu de aici divorţurile? Oare nu de aici luptele şi vrajbele? Oare nu de aici toate cele urâte, care nu se pot spune în cuvinte? Căci după ce te-ai umplut de ea şi te duci acasă înrobit, femeia nu-ţi va mai părea drăgăstoasă, ci urâta, copiii ca o sarcină, slugile îngreuietoare, casa de prisos, iar grijile cele obişnuite spre chiverniseala lucrurilor de nevoie ţi se vor părea supărăcioase, şi oricine se va apropia de tine ţi se va părea ca o greutate şi o sarcină.
Lucru şi mai grav este că nu te întorci singur acasă, ci împreună cu tine ai pe desfrânata, nu cu trupul, ci cu imaginea. Şi ar fi fost mai uşor să fi fost cu trupul, căci degrabă ar fi alungat-o femeia ta. Dar ea stă în mintea şi imaginaţia ta şi-ţi aprinde dinăuntru cuptorul cel babilonesc, sau mult mai cumplit ca acela. Căci hrana focului acestuia nu este smoala şi catranul, ci ceea ce s-a zis mai sus, şi toate se întorc în sus şi în jos. Şi precum cei bolnavi de friguri, cu toate că n-au nici o pricină să învinuiască pe cei ce îi slujesc, dar din cauza bolii, se îngreuiază de toţi, aruncă bucatele, prihănesc pe doctori, se necăjesc pe cei de acasă şi se turbează asupra celor ce îi slujesc, aşa şi cei ce bolesc cu această boală cumplită se mâhnesc, se necăjesc, văzând totdeauna pe aceea. O lucruri cumplite!” {Cuvânt Către cei ce au lăsat biserica şi s-au dus la alergările de cai şi la teatre, în voi. Din ospăţul stăpânului, pp. 111-112)
„Căci dacă unde sunt psalmi şi rugăciuni, unde este ascultarea cuvintelor lui Dumnezeu, unde este frică şi multă evlavie, de multe ori a intrat în taină pofta, cu atât mai mult cei ce stau la teatru şi nu văd nici nu aud nimic sănătos, ci sunt plini de nesaţiu prin urechi şi prin ochi şi prin toate celelalte mădulare, nu vor putea fi mai presus de acea poftă rea. Şi neputând, cum vor putea cândva să se izbăvească de păcatul preadesfrânării?” (Cuvânt cum că este primej­dios a merge la teatre imorale care provoacă la desfrănări; cum că David, în cele ce a făcut lui Saul, a covârşit întru totul virtutea iertării; şi cum că a suferit cu blândeţe nedreptatea este la fel cu a da milostenie, în voi. Din ospăţul stăpânului, p. 120)
„Oare nu de aici se strică moravurile, se încep divorţurile, neînţelegerile şi vrajbile în case? Căci îndată te vei umplea de desfrânare privind la cele de acolo, te faci slăbănog la virtute şi înverşunat şi vrăjmaş curăţiei şi înfrânării, iar întoreându-te acasă, femeia ta îţi va părea mai urâtă. Şi fiind aprins de pofta cea de la teatru şi biruit de privirea cea străină şi amăgitoare, ocărăşti, necinsteşti şi aduci nenumărate prihane tovarăşei tale de viaţă, cu toate că nu ai nici un motiv s-o învinuieşti. Ci ruşinându-te să-ţi spui patima şi să arăţi rana pe care ai primit-o de acolo, pricinuieşti alte motive, căutând prilejuri necuvioase de ceartă. Trecând cu vederea pe toate cele de acasă, gândeşti numai la pofta cea spurcată şi necurată de la care ai primit rana. Şi nu mai priveşti nimic din cele din casă cu plăcere pentru că glasul ei stă în sufletul tău, precum şi forma, privirea, mişcările şi toţi idolii desfrânării. Şi ce zic femeia şi casa? Căci şi biserica o vei vedea fără plăcere, părându-ţi-se cuvintele cele despre curăţire şi înfrânate urâte. Acestea nu-ţi vor mai fi ca învăţătură, ci acuzarea ta, care trăgându-te puţin la deznădejde, te va rupe cu totul de această folositoare învăţătură de obşte.”
(Sfăntul Ioan Gură de Aur, Lumina Sfintelor Scripturi

marți, 11 decembrie 2012

ASTAZI: Sfantul Spiridon al Trimitundei. Traditii pentru spor si sanatate

ASTAZI: Sfantul Spiridon al Trimitundei. Traditii pentru spor si sanatate: Sfantul Spiridon al Trimitundei a trait in secolul al IV-lea. S-a nascut in jurul anului 270, in Aski, Cipru, si a fost pastor de oi. Dupa moarte sotiei sale, alege sa duca o viata ascetica. Ajunge episcopul Trimitundei, o cetate din apropierea orasului Pafos. Participa la primul sinod...

SFÂNTUL SPIRIDON. Episcopul cu coșuleț în cap. Cărămida de la Niceea. Cum fuge sfântul din raclă - Religie > EVZ.ro

SFÂNTUL SPIRIDON. Episcopul cu coșuleț în cap. Cărămida de la Niceea. Cum fuge sfântul din raclă - Religie > EVZ.ro: "Smeritul "Coşuleţ" sare şi azi în ajutorul tuturor celor care i se roagă fierbinte. Sare la propriu. Adeseori fuge din racla sa de sticlă din Insula Corfu, unde moaştele sale sunt păstrate. Dimineaţa, are hainele prăfuite şi papucii tociţi, cu urme de pământ şi iarbă pe tălpi.
În fiecare an, pe 12 decembrie, de praznicul Sfântului Spiridon, papucii îi sunt schimbaţi, în cadrul unor ceremonii impresionante."


vineri, 7 decembrie 2012

Ioan Iacob Hozevitul, Sfântul contemporan din zona Darabanilor GALERIE FOTO

Ioan Iacob Hozevitul, Sfântul contemporan din zona Darabanilor GALERIE FOTO: La doar 14 km de Darabani, în cea mai nordică localitate din România, Horodiştea, se află Centrul de Pelerinaj care poartă numele Sfântului originar de pe aceste meleaguri, Ioan Iacob Hozevitul. ...

joi, 6 decembrie 2012

REPORTAJ: Sute de credincioşi, la coadă pentru a se închina la mâna darnică a Sfântului Nicolae

REPORTAJ: Sute de credincioşi, la coadă pentru a se închina la mâna darnică a Sfântului Nicolae: Sute de credincioşi au stat la coadă joi, mai bine de două ore, la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Capitală, pentru a se închina la mâna cea darnică a Sântului Nicolae, aşteptarea aducând atât discuţii domestice, cât şi nemulţumiri faţă de cei care săreau rândul pentru a ajunge în faţă.





Colindul Sfantului Nicolae

miercuri, 5 decembrie 2012

Mosu’ a sosit prima data la Biserica Sf. Nicolae din Darabani GALERIE FOTO & VIDEO

Mosu’ a sosit prima data la Biserica Sf. Nicolae din Darabani GALERIE FOTO & VIDEO: În ajunul Sărbătorii Sf. Ierarh Nicolae, biserica din Darabani, ctitorită de Theodor Balş, şi care poartă hramul sfântului pe care românii îl sărbătoresc în 6 decembrie, s-a dovedit a fi ...

SFÂNTUL NICOLAE - apărătorul celor nedreptăţiţi şi moşul încărcat de daruri pentru copii

SFÂNTUL NICOLAE - apărătorul celor nedreptăţiţi şi moşul încărcat de daruri pentru copii: Sfântul Nicolae, sărbătorit pe 6 decembrie, supranumit şi "Făcătorul de minuni", patron al Greciei şi al altor oraşe din Apusul Europei, este unul dintre cei mai populari sfinţi ai creştinătăţii, numele lui fiind sinonim cu dărnicia şi compasiunea, dar şi cu...

Sarbatoare la Biserica "Sfantul Nicolae" din Botosani!

Sarbatoare la Biserica "Sfantul Nicolae" din Botosani!: Biserica "Sfantul Nicolae" din Botosani isi sarbatoreste hramul. Programul liturgic a inceput miercuri, la ora 15.00, cu Vecernie cu Litie, un Concert cu daruri, urmat de Dezbatere libera cu agapa.

Joi, la ora 8:00, Utrenia si Acatistul Sfantului...

marți, 4 decembrie 2012

MUZEUL AURULUI BRAD - de Sf. Varvara

Sensul Naşterii Domnului pentru omul contemporan

Sensul Naşterii Domnului pentru omul contemporan:











Astăzi a avut loc cea de a doua conferință din cadrul Convorbirilor duhovnicești organizate de A.T.O.R Dorohoi . Tema aleasă de invitatul nostru Pr. Gheorghe Bogos a fost 

"Sensul Naşterii Domnului pentru omul contemporan"
În pauză cei care au participat la conferință au putut asculta un mic recital de colinde susținut de Corul "Geoerge Enescu" al profesorilor din Dorohoi.




Vă invităm să ascultați această conferință accesand playerele de mai jos:

Partea I 





Partea a.II.a












duminică, 2 decembrie 2012

200 de copii şi tineri la concertul de colinde din Dorohoi

200 de copii şi tineri la concertul de colinde din Dorohoi: La Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Dorohoi s-a desfăşurat vineri, 30 noiembrie, concertul tradiţional de colinde, organizat de Frăţia Ortodoxă - filiala Dorohoi şi de ATOR - filiala Dorohoi.
La manifestare au participat 11 coruri şi...